Pragul de rentabilitate , numit și punct critic, este volumul producției la care costurile totale sunt egale cu încasările din vânzarea de bunuri, unde rezultatul este zero. Activitatea economică devine profitabilă după ce rezultatul acesteia depășește acest punct.
Ce avantaje oferă această metodă de analiză a profitabilității:
- permite determinarea momentului în care producția devine profitabilă;
- indică volumul producției necesar pentru obținerea unui anumit profit;
- evidențiază corelațiile dintre dinamica producției, veniturilor și dinamica veniturilor asupra costurilor variabile și fixe;
- permite determinarea gradului de capacitate de producție în corelație cu un profit dorit.
Unde și când este necesar să se analizeze pragul de rentabilitate:
- activitatea curentă, la modificarea nivelului de activitate/producție;
- studierea consecințelor creșterii vânzărilor sau a cifrei de afaceri;
- studierea metodelor și planurilor de modernizare sau modernizare a producției.
Cum se determină pragul de rentabilitate unitară?
Acest punct critic se întâlnește atunci când cifra de afaceri este egală cu cheltuielile totale. Cu cât cifra de afaceri este mai mare , cu atât riscul de exploatare este mai mic . Rezultatul este că unitatea se adaptează rapid la schimbările din mediu prin cantitatea de producție obținută.
Diferența dintre pragul de rentabilitate și cifra de afaceri se numește flexibilitate absolută sau marjă de siguranță . Acest indicator arată măsura în care volumul activității poate fluctua, fără ca acest lucru să implice pierderi.
Cu cât cifra de afaceri este mai îndepărtată de pragul de rentabilitate, cu atât stabilitatea financiară a unității este mai mare. Această metodă permite prezicerea situației economice la modificarea nivelului de activitate.
Marja de siguranță este un element analizat cu atenție de către bănci în cazul unui posibil împrumut și stă la baza deciziilor privind dezvoltarea viitoare a unității.
Cum se determină punctul de rentabilitate pentru un produs
Metodologia de determinare ia în considerare evoluția costurilor și veniturilor la modificarea volumului producției. Atunci când costurile evoluează direct proporțional cu volumul producției, se utilizează modelul liniar de evoluție a costurilor variabile și a veniturilor .
Costurile fixe grafice au forma unei linii paralele cu axa volumului producției. Linia costurilor variabile pornește de la origine și crește, iar costurile totale au o evoluție liniară ascendentă.
Dacă prețul de vânzare este neschimbat în timp, venitul total va fi reprezentat de o linie dreaptă cu o pantă mai mare decât costul total. Pentru o producție (volum de activitate) mai mare, se realizează profit, în timp ce pentru o producție mai mică se vor produce pierderi.
Profitul poate fi crescut prin manipularea variabilelor de cost și preț după cum urmează:
- reducerea costurilor fixe prin mentenanța preventivă a echipamentelor, utilizarea unor echipamente cu consum mai mic etc.;
- reducerea costului variabil prin scăderea consumului de materii prime, achiziționarea de materiale la prețuri mai mici, organizarea judicioasă a proceselor de lucru;
- Creșterea prețului este posibilă prin îmbunătățirea calității și competitivității produsului.
Determinarea pragului de rentabilitate, precum și analiza acestuia se fac în legătură cu evoluția specifică a costurilor și prețurilor , datorită variabilității pe termen scurt, în special în condițiile inflației.
Pe măsură ce cifrele luate în considerare se modifică, pragul de rentabilitate trebuie actualizat . Cunoașterea acestuia permite calcularea marjei de siguranță pe care se bazează deciziile financiare.
